Arhitectura valurilor, București: Cartea Românească, 1990

Poezii selecționate

Cuprins

• Cursa, • Arhitectura-n miscare, • Semnal, • Seism,• Trecere, • Fruntea mea, • Ora, • Dies ille,Dies irae, • Topirea la rece, • Drum, • Tablou, • De dragoste, • Omphalos, • Viermi calatori, • Somnul, • Subiect, • Pe nevazute, • De-a v-ati ascunselea, • Un lant, • Fara un gest, • Refren,• Sistematizare, • Fara nume (I), • Martorii, • Un infern, • Si in oglinda, • Luna plina, • Exasperarea, • Sub insula, • Punctul batran, • A lovi, • Gara de nord, • Campia, • Statuile,• Model, • In miscare, • Rand pe rand, • Singur, • Masura, • In teaca, • Molecule de calciu, • Arta de a muri, • Sunete de pamant, • Cazut in cer, • De-a valma, • Inscriptie, • Cu capul in jos, • Prin nefiinta, • O linie dreapta, • Numaratoare inversa, • Singuratate, • Un vazduh mai putin incarcat,• Mormantul de-afara, • Din ce in ce, • Pasarea deschisa, • Din haos, • Gol sfasiat, • Colosseum, • Orologii pe sine,• Ca o spuma, • Fara nume (2), • In jar, • xxx, • Retorica,• Ca valurile, • Clio, • Liant, • Termometru, • Gramatica,• Obsesie, • Balada.

Referințe critice

• Cornel Moraru, „Voluptatea jertfei”, în Vatra, anul XX, nr. 230, mai 1990

„Ultimul volum al Anei Blandiana, Arhitectura valurilor, oferă un exemplu de radicalizare morală în limitele unei formule lirice bine cunoscute, inconfundabile. Poeta, torturată de imaginea unei realități degradate, este acum o conștiință invulnerabilă, mizând – se pare – totul pe cartea curajului. Faptul este echivalent cu un nou pact, desigur tensionat, cu realul. Mulți se întreabă dacă lirica sa are de câștigat sau de pierdut de aici. Deși datate (cf. prefața), poemele acestea nu ni se par conjuncturale. Au mai degrabă semnificația unui nou început, a unei adevărate resurecții, fără să anuleze – cred – nimic din ce a scris înainte poeta. Introduc doar, mai pregnant, dimensiunea etică în ecuația lirică. Vindecă de gratuitate.”

• Florin Manolescu, „Poezia exasperării”, în Luceafărul, 2 mai 1990

• Cornel Ungureanu, „Mesaj de pe malul celălalt”, în Orizont, 11 mai 1990

„E greu să scrii despre acest volum arestat o bună bucată de vreme fără să te oprești asupra fenomenului Blandiana. Fără să iei în considerare starea de excepție pe care o reprezintă, în literatura de azi, această poetă[…] Prea multe dintre vedetele anilor șaizeci au intrat în maturitatea aducătoare de ranguri și poziții sociale, abandonând tocmai această idee: că el, poetul, e deasupra întâmplărilor zilnice ale puterii. Că el e deasupra tranzacțiilor cu puterea. Ana Blandiana a refuzat mereu onoarea administrativă. După revoluție, nu și-a valorificat extraordinara popularitate. Dimpotrivă, n-a vrut să adauge vreun titlu titlului de poet. A rămas consecventă ideii morale pe care o reprezintă. Fiecare scriitor al anilor șaizeci s-a specializat, cu timpul, într-un limbaj dublu. Dar nici un scriitor al acestei generații nu a dat acestui limbaj autoritatea pe care i-a dat-o Ana Blandiana. Nici un scriitor nu a invitat, cu atâta consecvență, la o lectură subversivă.”

• Al. Cistelecan, „De la viziune la atitudine”, în Contemporanul. Ideea europeană, 11 mai 1990

• Ioan Holban, „Documente ale memoriei colective”, în Luceafărul, nr. 23, 8 iunie 1990

• Gheorghe Perian, „Receptivitatea complice”, în Vatra

• Alex. Ștefănescu, „Puritatea subversivă”, în Flacăra, aprilie 1990;