Ce greu e sa mângâi un înger pe aripi!
Oricât de apropiat, el se fereste de-atingere
De teama ca ai putea sa îl prinzi,
Se roteste, revine, fâlfâie abia auzit,
E singurul sunet de care-i în stare.
Ei, îngerii, nu stiu vorbi,
Cuvintele sunt nepotrivite
Ca sa-i exprime,
Mesajul lor mut e prezenta.
Felul în care se-apropie
Sa te cuprinda cu aura,
Dar imediat se îndeparteaza , speriati de intimitate,
Protectori, dar nu familiari,
Lasând mereu o distanta prin care
Cuvintele mele se târâie ca sa-i ajunga,
Fara sa stie daca nu sunt prea slabe sa le-atinga auzul.
Ce handicap al credintei:
Sa nu stii daca esti auzit, nici daca auzi
Si din toate simturile sa ramâna doar visul tactil
De-a mângâia, fara sa-l sperii, un înger pe aripi…

Mai nevinovata, dar nu nevinovata,
În acest univers în care
Însesi legile firii hotarasc
Cine trebuie sa ucida pe cine
Si cel ce ucide mai mult este rege:
Cu ce admiratie este filmat
Leul placid si feroce sfârtecând caprioara,
Iar eu, închizând ochii sau televizorul,
Am senzatia ca particip la crima mai putin,
Desi stiu ca-n opaitul vietii
Trebuie pus mereu sânge,
Sângele altuia.

Mai nevinovata, dar nu nevinovata,
Am stat la masa cu vânatori,
Desi îmi placea sa mângâi urechile lungi
Si matasoase ale iepurilor
Asvârliti, ca pe un catafalc, pe fata de masa brodata.
Vinovata, chiar daca nu eu apasam pe tragaci
Ci-mi astupam urechile, oripilata de zgomotul mortii
Si de mirosul sudorii nerusinate a celor ce-au tras.
Mai nevinovata, dar nu nevinovata,
Totusi mai nevinovata decât tine,
Autorul acestei perfectiuni fara mila,
Care ai hotarât totul
Si apoi m-ai învatat sa întorc si celalalt obraz.

Simt ca sunt prada,
Dar nu stiu cui,
Caci aripa si ghiara ce coboara
Asupra mea,
Înlantuindu-ma cu umbra
Mult înainte de a ma atinge,
N-au nume,
Doar racoarea le deseneaza-n aer
Amenintarea care se apropie
Cu voluptatea cruda a lentorii.

Stiu ca salvarea e exclusa, dar
Nu stiu ce-ar însemna salvarea.
De-ncerc sa fug, umbra si ea se muta,
Mulându-se pe orizontul meu ca norii,
Feroce si aproape protectoare-n grija
De-a nu ma pierde, prada altcuiva.

În asteptare, confundând fiorii,
Spaima se-amesteca placut cu taina
A carei dezlegare mi-e destin:
Am de trait pâna gasesc raspunsul
Un timp egal cu timpul vânatorii
În care stiu ca-s prada, cel putin.